Stories by Ion Creangă: Fata babei și fata moșneagului

Fata babei și fata moșneagului

The Old Woman's Daughter and the Old Man's Daughter

Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată.

Once upon a time there lived an old man and an old woman; the old man had a daughter, and the old woman had a daughter too.

Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului.

The old woman's daughter was ugly, lazy, ill-tempered, and hard-hearted; but because she was her mother's own child, she pampered herself like a crow caught in a snare, leaving all the hard work to the old man's daughter.

Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă.

The old man's daughter, however, was beautiful, hardworking, obedient, and kind-hearted.

Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase.

God had endowed her with every good and beautiful quality.

Dar această fată bună era horopsită și de sora cea de scoarță, și de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei.

But this good girl was ill-treated both by her stepsister and by her stepmother; thank God she was hardworking and patient, for otherwise things would have gone very badly for her.

Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară, ea, în sfârșit, în toate părțile după treabă.

The old man's daughter was forever going up and down: gathering kindling in the forest, carrying her little sack on her back to the mill, and, in short, rushing everywhere to get things done.

Cât era ziulica de mare, nu-și mai strângea picioarele; dintr-o parte venea și-n alta se ducea.

From dawn until dusk, she was never still on her feet; she was constantly coming and going from one place to another.

Ș-apoi baba și cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare și nemulțumitoare erau.

And on top of that, the old woman and her precious daughter were forever grumbling and finding fault.

Pentru babă, fata moșneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei — busuioc de pus la icoane.

In the old woman's eyes, the old man's daughter was a millstone around the household's neck, while her own daughter was as precious as basil to be placed before the holy icons.

Când se duceau amândouă fetele în sat la șezătoare seara, fata moșneagului nu se încurca, ci torcea câte-un ciur plin de fuse; iar fata babei îndruga și ea cu mare ce câte-un fus; și apoi, când veneau amândouă fetele acasă noaptea târziu, fata babei sărea iute peste pârlaz și zicea fetei moșneagului să-i dea ciurul cu fusele, ca să-l ție până va sări și ea.

When the two girls went to the village evening gatherings, the old man's daughter worked without wasting a moment, spinning enough yarn to fill a sieve with spindles; the old woman's daughter, meanwhile, could barely spin a single spindle. Then, when both girls returned home late at night, the old woman's daughter would quickly jump over the fence and ask the old man's daughter to hand her the sieve full of spindles so she could hold it while she climbed over too.

Atunci fata babei, vicleană cum era, lua ciurul și fuga în casă la babă și la moșneag, spunând că ea a tors acele fuse.

Then the old woman's daughter, being as deceitful as she was, would take the sieve and hurry into the house to the old woman and the old man, claiming that she had spun all that yarn herself.

În zadar fata moșneagului spunea în urmă că acela este lucrul mâinilor sale; căci îndată o apucau de obraz baba și cu fiică-sa și trebuia numaidecât să rămâie pe-a lor.

It was no use for the old man's daughter to protest that the work was her own; the old woman and her daughter would immediately slap her, and she had no choice but to let them have their way.

Când veneau duminica și sărbătorile, fata babei era împopoțată și netezită pe cap, de parc-o linseseră vițeii.

On Sundays and feast days, the old woman's daughter would be all dressed up, with her hair slicked down as smooth as if calves had licked it.

Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata moșneagului era oprită cu asprime de la toate aceste.

There was not a dance or a village work gathering that the old woman's daughter did not attend, while the old man's daughter was strictly forbidden to go to any of them.

Ș-apoi, când venea moșneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă melița; că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; și că s-o alunge de la casă; s-o trimită la slujbă unde știe, că nu-i de chip s-o mai ție; pentru că poate să înnărăvească și pe fata ei.

And whenever the old man returned from wherever he had been, the old woman's tongue would clatter away like a flax-break: his daughter was disobedient, troublesome, lazy, and ill-natured... she was this and that; he ought to drive her out of the house and send her off to work wherever she could find a place, for there was no keeping her any longer, lest she corrupt her own daughter too.

Moșneagul, fiind un gură-cască, sau cum îți vrea să-i ziceți, se uita în coarnele ei, și ce-i spunea ea sfânt era.

The old man, being a simpleton, or whatever you care to call him, would hang on her every word, and whatever she said was gospel to him.

Din inimă, bietul moșneag poate c-ar fi mai zis câte ceva; dar acum apucase a cânta găina la casa lui, și cucoșul nu mai avea nici o trecere; ș-apoi, ia să-l fi pus păcatul să se întreacă cu dedeochiul; căci baba și cu fiică-sa îl umplea de bogdaproste.

In his heart, the poor old man might have liked to speak up now and then; but the hen had taken to crowing in his household, and the rooster no longer counted for anything. And heaven help him if he ever dared cross the evil-eyed woman, for the old woman and her daughter would give him no peace.

Într-una din zile, moșneagul, fiind foarte amărât de câte-i spunea baba, chemă fata și-i zise:

One day, deeply troubled by all the things the old woman kept telling him, the old man called his daughter and said:

— Draga tatei, iaca ce-mi tot spune mă-ta de tine: că n-o asculți, că ești rea de gură și înnărăvită și că nu este de chip să mai stai la casa mea; de-aceea du-te și tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu, ca să nu se mai facă atâta gâlceavă la casa asta, din pricina ta.

“My dear child, here's what your mother keeps telling me about you: that you don't obey her, that you're sharp-tongued and ill-mannered, and that there's no way you can stay in my house any longer. So you must go wherever God may lead you, so that there may be no more quarrelling in this household on your account.”

Dar te sfătuiesc, ca un tată ce-ți sunt, că, orișiunde te-i duce, să fii supusă, blajină și harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila părintească la mijloc!... dar prin străini, Dumnezeu știe peste ce soi de sămânță de oameni îi da; și nu ți-or putea răbda câte ți-am răbdat noi.

“But, as your father, I advise you that wherever you go, you should be obedient, gentle, and hardworking. You've managed well enough in my house, for there has always been a father's affection to soften things! But among strangers, God only knows what sort of people you might come across, and they may not put up with all the things we have endured from you.”

Atunci biata fată, văzând că baba și cu fiică-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, sărută mâna tată-său și, cu lacrimi în ochi, pornește în toată lumea, depărtându-se de casa părintească fără nici o nădejde de întoarcere!

Then the poor girl, seeing that the old woman and her daughter were determined to drive her away at all costs, kissed her father's hand and, with tears in her eyes, set out into the wide world, leaving her childhood home with no hope of ever returning!

Și merse ea cât merse pe-un drum, până ce, din întâmplare, îi ieși înainte o cățelușă, bolnavă ca vai de capul ei și slabă de-i numărai coastele; și cum văzu pe fată, îi zise:

She walked and walked along the road until, by chance, a little dog came towards her, terribly sick and so thin that every rib showed. As soon as the dog saw the girl, it said:

— Fată frumoasă și harnică, fie-ți milă de mine și mă grijește, că ți-oi prinde și eu bine vrodată!

“Beautiful, hardworking girl, take pity on me and nurse me back to health, and one day I shall repay your kindness!”

Atunci fetei i se făcu milă și, luând cățelușa, o spălă și-o griji foarte bine.

The girl felt sorry for the little dog, so she picked her up, washed her, and took very good care of her.

Apoi o lăsă acolo și-și căută de drum, mulțumită fiind în suflet că a putut săvârși o faptă bună.

Then she left the little dog there and went on her way, glad in her heart that she had been able to do a good deed.

Nu merse ea tocmai mult, și numai iaca ce vede un păr frumos și înflorit, dar plin de omizi în toate părțile.

She had not gone very far when, lo and behold, she saw a beautiful pear tree in blossom, but covered with caterpillars all over.

Părul, cum vede pe fată, zice:

As soon as the pear tree saw the girl, it said:

— Fată frumoasă și harnică, grijește-mă și curăță-mă de omizi, că ți-oi prinde și eu bine vrodată!

“Beautiful, hardworking girl, take care of me and rid me of these caterpillars, and one day I shall repay your kindness!”

Fata, harnică cum era, curăță părul de uscături și de omizi cu mare îngrijire și apoi se tot duce înainte să-și caute stăpân.

The girl, being as hardworking as she was, carefully cleared the pear tree of dead branches and caterpillars, then continued on her way to look for a master to serve.

Și, mergând ea mai departe, numai iaca ce vede o fântână mâlită și părăsită.

As she went farther along, lo and behold, she came upon a muddy, neglected well.

Fântâna atunci zice:

Then the well said:

— Fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă, că ți-oi prinde și eu bine vrodată!

“Beautiful, hardworking girl, take care of me, and one day I shall repay your kindness!”

Fata rânește fântâna și-o grijește foarte bine; apoi o lasă și-și caută de drum.

The girl cleaned out the well and took very good care of it; then she left it and continued on her way.

Și, tot mergând mai departe, numai iaca ce dă de-un cuptor nelipit și mai-mai să se risipească.

As she continued farther along, she came upon an unplastered oven that was on the verge of falling apart.

Cuptorul, cum vede pe fată, zice:

As soon as the oven saw the girl, it said:

— Fată frumoasă și harnică, lipește-mă și grijește-mă, că poate ți-oi prinde și eu bine vrodată!

“Beautiful, hardworking girl, plaster me and take care of me, for perhaps one day I shall repay your kindness!”

Fata, care știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui, își suflecă mânecile, călcă lut și lipi cuptorul, îl humui și-l griji, de-ți era mai mare dragul să-l privești!

The girl knew that doing a bit of work never made anyone any worse off, so she rolled up her sleeves, trod the clay, and plastered the oven. She coated it with clay and put it in good order until it was a delight to behold!

Apoi își spălă frumușel mâinile de lut și porni iarăși la drum.

Then she carefully washed the clay from her hands and set off once more.

Și mergând ea acum și zi și noapte, nu știu ce făcu, că se rătăci; cu toate aceste, nu-și pierdu nădejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte până ce, într-una din zile, dis-dimineață, trecând printr-un codru întunecos, dă de-o poiană foarte frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase; și când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândețe și-i zice:

And so she travelled on, day and night, until somehow she lost her way. Even so, she did not lose her faith in God, but kept going forward until, one early morning, as she passed through a dark forest, she came upon a beautiful clearing. In the clearing stood a little house shaded by some leafy vines. As she approached the house, an old woman came out to greet her kindly and said:

— Da' ce cauți prin aceste locuri, copilă, și cine ești? — Cine să fiu, mătușă?

“And what are you doing in these parts, child, and who are you?” “Who should I be, auntie?”

Ia, o fată săracă, fără mamă și fără tată, pot zice; numai Cel-de-sus știe câte-am tras de când mama care m-a făcut a pus mâinile pe piept!

“Just a poor girl, one might say, with neither mother nor father; only the Almighty knows how much I've suffered since the mother who bore me passed away!”

Stăpân caut și, necunoscând pe nime și umblând din loc în loc, m-am rătăcit.

“I'm looking for a master to serve, and, knowing nobody and wandering from place to place, I've lost my way.”

Dumnezeu însă m-a povățuit de-am nimerit la casa d-tale și te rog să-mi dai sălășluire.

“But God guided me here to your house, and I beg you to give me shelter.”

— Sărmană fată!

“Poor girl!”

zise bătrâna.

said the old woman.

Cu adevărat numai Dumnezeu te-a îndreptat la mine și te-a scăpat de primejdii.

“Truly, it was God alone who guided you to me and saved you from danger.”

Eu sunt Sfânta Duminică.

“I am Saint Sunday.”

Slujește la mine astăzi și fii încredințată că mâine n-ai să ieși cu mâinile goale de la casa mea.

“Serve me today, and rest assured that tomorrow you will not leave my house empty-handed.”

— Bine, măicuță, dar nu știu ce trebi am să fac. — Ia, să-mi lai copilașii, care dorm acum, și să-i hrănești; apoi să-mi faci bucate; și, când m-oi întoarce eu de la biserică, să le găsesc nici reci, nici fierbinți, ci cum îs mai bune de mâncat.

“Very well, dear mother, but I don't know what chores I am to do.” “Well, you must wash my little children, who are sleeping now, and feed them; then prepare a meal for me. And when I return from church, I want to find it neither cold nor hot, but just at the perfect temperature for eating.”

Și, cum zice, bătrâna pornește la biserică, iară fata suflecă mânecile și s-apucă de treabă.

And with that, the old woman set off for church, while the girl rolled up her sleeves and got down to work.

Întâi și-ntâi face lăutoare, apoi iese afară și începe a striga:

First of all, she prepared some washing water, then went outside and began to call:

— Copii, copii, copii!

“Children, children, children!”

Veniți la mama să vă lăie!

“Come to Mother and let her wash you!”

Și când se uită fata, ce să vadă?

And when the girl looked, what do you think she saw?

Ograda se umpluse și pădurea fojgăia de-o mulțime de balauri și de tot soiul de jivine mici și mari!

The courtyard was full, and the forest was teeming with all manner of creatures, great and small, including dragons!

Însă, tare în credință și cu nădejdea la Dumnezeu, fata nu se sperie; ci le ia pe câte una și le lă și le îngrijește cât nu se poate mai bine.

But, steadfast in her faith and trusting in God, the girl was not frightened. Instead, she took them one by one, washed them, and cared for them as well as she possibly could.

Apoi s-apucă de făcut bucate, și când a venit Sfânta Duminică de la biserică și a văzut copiii lăuți frumos și toate trebile bine făcute, s-a umplut de bucurie; și după ce-a șezut la masă, a zis fetei să se suie în pod și să-și aleagă de-acolo o ladă, care-a vrea ea, și să și-o ia ca simbrie; dar să n-o deschidă pân-acasă, la tată-său.

Then she set about preparing the meal. When Saint Sunday returned from church and saw that the children had been washed so nicely and all the chores had been done properly, she was overjoyed. After sitting down to eat, she told the girl to go up to the attic, choose whichever chest she wished, and take it as her wages, but not to open it until she reached her father's house.

Fata se suie în pod și vede acolo o mulțime de lăzi: unele mai vechi și mai urâte, altele mai noi și mai frumoase.

The girl climbed up to the attic and found a great many chests there: some older and uglier, others newer and more beautiful.

Ea, însă, nefiind lacomă, ș-alege pe cea mai veche și mai urâtă dintre toate.

But, being no greedy girl, she chose the oldest and ugliest chest of them all.

Și când se dă cu dânsa jos, Sfânta Duminică cam încrețește din sprâncene, dar n-are încotro.

When she carried it downstairs, Saint Sunday frowned a little, but there was nothing she could do about it.

Ci binecuvântează pe fată, care își ia lada în spate și se întoarnă spre casa părintească cu bucurie, tot pe drumul pe unde venise.

Instead, she blessed the girl, who hoisted the chest onto her back and happily set off for her father's home, following the same road she had taken to get there.

Când, pe drum, iaca cuptorul grijit de dânsa era plin de plăcinte crescute și rumenite...

Along the way, lo and behold, the oven she had tended was full of risen, golden-brown pies...

Și mănâncă fata la plăcinte, și mănâncă, hăt bine; apoi își mai ia câteva la drum și pornește.

The girl ate her fill of pies, a very generous helping indeed; then she took a few more for the road and continued on her way.

Când, mai încolo, numai iaca fântâna grijită de dânsa era plină până-n gură cu apă limpede cum îi lacrima, dulce și rece cum îi gheața.

A little farther on, lo and behold, the well she had cared for was filled to the brim with water as clear as a tear, sweet and cold as ice.

Și pe colacul fântânii erau două pahare de argint, cu care a băut la apă până s-a răcorit.

And on the well's stone rim stood two silver cups, from which she drank until she had quenched her thirst.

Apoi a luat paharele cu sine și a pornit înainte.

Then she took the cups with her and continued on her way.

Și mergând mai departe, iaca părul grijit de dânsa era încărcat de pere, galbene ca ceara, de coapte ce erau, și dulci ca mierea.

As she went farther, lo and behold, the pear tree she had tended was laden with pears, yellow as wax from ripeness and as sweet as honey.

Părul, văzând pe fată, și-a plecat crengile-n jos; și ea a mâncat la pere și și-a luat la drum câte i-au trebuit.

When the pear tree saw the girl, it lowered its branches for her. She ate her fill of pears and took as many as she needed for the journey.

De-acolo mergând mai departe, iaca se întâlnește și cu cățelușa, care acum era voinică și frumoasă, iară la gât purta o salbă de galbeni pe care a dat-o fetei, ca mulțumită pentru că a căutat-o la boală.

Continuing on from there, she came upon the little dog, who was now strong and beautiful. Around her neck she wore a necklace of gold coins, which she gave to the girl in gratitude for having nursed her when she was ill.

Și de aici, fata, tot mergând înainte, a ajuns acasă la tată-său.

And so the girl continued on her way until she arrived at her father's house.

Moșneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi și inima de bucurie.

When the old man saw her, his eyes filled with tears and his heart with joy.

Fata atunci scoate salba și paharele cele de argint și le dă tătâne-său; apoi deschizând lada împreună, nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite și turme de oi ies din ea, încât moșneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogății!

The girl then took off the necklace and handed the silver cups to her father. Then, together, they opened the chest, and countless herds of horses, cattle, and sheep poured out of it. At the sight of such riches, the old man seemed to grow young again on the spot!

Iară baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă.

The old woman, meanwhile, was beside herself with envy and did not know what to do with her spite.

Fata babei atunci și-a luat inima-n dinți și a zis:

Then the old woman's daughter plucked up her courage and said:

— Las', mamă, că nu-i prădată lumea de bogății; mă duc să-ți aduc eu și mai multe.

“Don't worry, Mother, the world hasn't run out of riches; I'll go and bring you even more.”

Și cum zice, pornește cu ciudă, trăsnind și plesnind.

And with that, she set off in a fury, stomping and slamming about.

Merge și ea cât merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata moșneagului; se întâlnește și ea cu cățelușa cea slabă și bolnavă; dă și ea de părul cel ticsit de omide, de fântâna cea mâlită și seacă și părăsită, de cuptorul cel nelipit și aproape să se risipească; dar când o roagă și cățelușa, și părul, și fântâna, și cuptorul ca să îngrijească de dânsele, ea le răspundea cu ciudă și în bătaie de joc:

She walked along the very same road as the old man's daughter. She too came across the thin, sickly little dog; she too encountered the pear tree swarming with caterpillars, the muddy, dry, neglected well, and the unplastered oven that was almost falling apart. But when the little dog, the pear tree, the well, and the oven all begged her to take care of them, she answered spitefully and mockingly:

— Da' cum nu!?

“Oh, certainly!”

că nu mi-oi feșteli eu mânuțele tătucuței și a mămucuței!

“As if I were going to dirty my precious little hands, which my dear father and mother have kept so clean!”

Multe slugi ați avut ca mine?

“Have you ever had servants like me before?”

Atunci, cu toatele, știind că mai ușor ar putea căpăta cineva lapte de la o vacă stearpă decât să te îndatorească o fată alintată și leneșă, au lăsat-o să-și urmeze drumul în pace și n-au mai cerut de la dânsa nici un ajutor.

Then all of them, knowing that it would be easier to get milk from a barren cow than to get a spoiled, lazy girl to do someone a favour, let her continue on her way in peace and never asked her for help again.

Și mergând ea tot înainte, a ajuns apoi și ea la Sfânta Duminică; dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie și prostește.

And so she continued on her way until she too arrived at Saint Sunday's house; but there, as well, she behaved rudely, insolently, and foolishly.

În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere.

Instead of preparing a good, properly cooked meal and washing Saint Sunday's children as thoroughly as the old man's daughter had done, she scalded every one of them, until they screamed and ran about like mad with the stinging pain.

Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... și când a venit Sfânta Duminică de la biserică, și-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă.

Then she made the food smoky, burnt, and congealed, so that no one could possibly put a mouthful of it in their mouth... And when Saint Sunday returned from church, she was so horrified by what she found at home that she clutched her head in dismay.

Dar Sfânta Duminică, blândă și îngăduitoare, n-a vrut să-și puie mintea c-o sturlubatică și c-o leneșă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-și aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, și să se ducă în plata lui Dumnezeu.

But Saint Sunday, being gentle and forgiving, would not lower herself to quarrelling with such a flighty, lazy girl. Instead, she told her to go up to the attic, choose whichever chest she liked, and be off with God's blessing.

Fata atunci s-a suit și și-a ales lada cea mai nouă și mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult și ce-i mai bun și mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea.

The girl climbed up and chose the newest and most beautiful chest, for she loved taking as much as she could, and always the best and prettiest things, but she had no love for doing a good day's work.

Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-și ia ziua bună și binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci pornește ca de la o casă pustie și se tot duce înainte; și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă și să-i ieie lada.

Then, as soon as she came down from the attic with the chest, she did not even bother to say goodbye or ask Saint Sunday's blessing. She simply hurried away as though leaving an abandoned house, pressing on so fast that her heels nearly cracked, afraid that Saint Sunday might change her mind, come after her, catch up with her, and take the chest back.

Și când ajunge la cuptor, frumoase plăcinte erau într-însul!

When she reached the oven, there were beautiful pies inside!

Dar când s-apropie să ia dintr-însele și să-și prindă pofta, focul o arde și nu poate lua.

But when she came closer to take some and satisfy her appetite, the fire burned her, and she could not get any.

La fântână, așijderea: păhăruțele de argint, nu-i vorbă, erau, și fântâna plină cu apă până-n gură; dar când a vrut fata să puie mâna pe pahar și să ia apă, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fântână într-o clipă a secat, și fata de sete s-a uscat!...

The same thing happened at the well: the little silver cups were there, to be sure, and the well was filled to the brim with water. But when the girl tried to take a cup and draw some water, the cups immediately sank, the well dried up in an instant, and the girl nearly withered away from thirst!

Când prin dreptul părului, nu-i vorbă, că parcă era bătut cu lopata de pere multe ce avea, dar credeți c-a avut fata parte să guste vro una?

When she came to the pear tree, it was certainly so heavily laden with pears that it looked as though it had been beaten with a shovel. But do you think the girl got to taste even one?

Nu, căci părul s-a făcut de-o mie de ori mai înalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nouri!

No indeed! For the pear tree grew a thousand times taller than before, until its branches reached up into the clouds!

Și-atunci... scobește-te, fata babei, în dinți!

And so... there she was, the old woman's daughter, left to pick her teeth!

Mergând mai înainte, cu cățelușa încă s-a întâlnit; salbă de galbeni avea și acum la gât; dar când a vrut fata să i-o ia, cățelușa a mușcat-o de i-a rupt degetele și n-a lăsat-o să puie mâna pe dânsa.

Further along, she met the little dog again, who still wore a necklace of gold coins around her neck. But when the girl tried to snatch it, the dog bit her fingers so badly that they were crushed, and would not let her lay a hand on the necklace.

Își mușca fata acum degețelele mămucuței și ale tătucuței de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face.

Now the girl could only bite her precious little fingers in anger and shame, but there was nothing she could do.

În sfârșit, cu mare ce a ajuns și ea acasă, la mă-sa, dar și aici nu le-a ticnit bogăția.

At last, after great difficulty, she too reached home, to her mother, but even there their newfound riches brought them no happiness.

Căci, deschizând lada, o mulțime de balauri au ieșit dintr-însa și pe loc au mâncat pe babă, cu fată cu tot, de parcă n-au mai fost pe lumea asta, și apoi s-au făcut balaurii nevăzuți cu ladă cu tot.

For when they opened the chest, a multitude of dragons burst out and immediately devoured the old woman and her daughter, leaving no trace of them, as though they had never existed in this world. Then the dragons vanished, taking the chest with them.

Iar moșneagul a rămas liniștit din partea babei și avea nenumărate bogății: el a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic.

As for the old man, he was finally rid of the old woman and enjoyed countless riches. He married his daughter off to a good, hardworking man.

Cucoșii cântau acum pe stâlpii porților, în prag și în toate părțile; iar găinile nu mai cântau cucoșește la casa moșneagului, să mai facă a rău; c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau.

Now roosters crowed from the gateposts, on the doorstep, and everywhere around the old man's house; the hens no longer crowed like roosters to foretell misfortune, for whenever they did, they never had long to live.

Numai atâta, că moșneagul a rămas pleșuv și spetit de mult ce-l netezise baba pe cap și de cercat în spatele lui cu cociorva, dacă-i copt mălaiul.

The only thing was that the old man was left bald and battered, from all the head-smoothing the old woman had given him and from her poking him in the back with the oven peel to see whether the cornmeal mush was cooked.