O FĂCLIE DE PAȘTE

AN EASTER TORCH

Leiba Zibal, hangiul dela Podeni, stă pe gânduri la o masă sub umbrarul de dinaintea dughenii, așteptând dilijența, care trebuià să fi sosit de mult: e o întârziare de aproape un ceas.

Leiba Zibal, the innkeeper of Podeni, sits lost in thought at a table under the arbor in front of his shop, waiting for the stagecoach, which should have arrived long ago: it is almost an hour late.

Este lungă și nu prea veselă istoria vieții lui Zibal; dar așà cum e prins de friguri, tot e o petrecere pentru el să ia pe rând una câte una fazele ei mai însemnate… Precupeț, vânzător de mărunțișuri, samsar, câte odată și mai rău poate, telal de straie vechi, apoi croitor și ștergător de pete într’o ulicioară tristă din Ieși – toate le încercase după accidentul care’l făcuse să’și piarză locul de băiat într’o mare dugheană de vinațuri.

The story of Zibal's life is long and far from cheerful; yet, gripped by fever as he is, it is still a pastime for him to go over its key stages one by one... Huckster, peddler of haberdashery, broker, sometimes perhaps even worse, secondhand clothes dealer, then tailor and spot remover in a somber little alley in Iași—he had tried them all after the accident that had cost him his job as a shop boy in a large wine tavern.

Doi hamali coborîseră în beciu un boloboc sub privigherea băiatului Zibal.

Two porters had lowered a cask into the cellar under the supervision of the boy Zibal.

O neînțelegere se ivì între dânșii la împărțeala câștigului.

A disagreement arose between them when dividing the earnings.

Unul din ei luă un crâmpeiu de lemn ce’l găsì la ’ndemână și lovì în frunte pe tovarășul său, care căzù amețit și plin de sânge la pământ.

One of them grabbed a scrap of wood he found close at hand and struck his companion on the forehead, who fell to the ground dazed and covered in blood.

Băiatul, văzând sălbăticia, dete un țipet de alarmă, dar mizerabilul se repezì să iasă din ogradă și, trecând pe lângă băiat, ridică mâna asupră-i… Zibal pică leșinat de spaimă.

The boy, seeing the brutality, let out a cry of alarm, but the wretch rushed to leave the yard and, passing by the boy, raised his hand against him... Zibal collapsed, fainting from terror.

După o zăcere de câteva luni, când se întoarse la stăpân, locul lui erà ocupat.

After being bedridden for several months, when he returned to his master, his job was taken.

Atunci începù lupta grea pentru vieață, care se îngreună și mai tare prin căsătoria lui cu Sura… Răbdarea însă ostenește soarta rea.

Then began the hard struggle for life, which grew even harder with his marriage to Sura... But patience eventually wears down bad luck.

Fratele Surei, hangiu la Podeni, murì, și hanul rămase lui Zibal, care urmă negoțul pe seama lui.

Sura's brother, the innkeeper at Podeni, died, and the inn went to Zibal, who carried on the business for himself.

Acì se află el acuma de cinci ani.

Here he has been now for five years.

Are strânsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite, o marfă care totdeauna face parale.

He has amassed a decent little fortune in cash and well-tended wines, goods that are always worth money.

De sărăcie a scăpat Leiba, dar sunt toți bolnavi, și el și femeia și copilul – frigurile de baltă.

Leiba escaped poverty, but they are all sick, he, his wife, and the child—marsh fever.

… Și oamenii sunt răi și pricinași în Podeni!

... And the people are mean and quarrelsome in Podeni!

… Ocări… batjocuri… suduituri… acuzări de otrăvire prin vitriol… Dar amenințările!

... Insults... mockery... swearing... accusations of poisoning with vitriol... But the threats!

Amenințarea este mai grea pentru un suflet ce se clatină ușor, decât chiar lovitura.

A threat weighs heavier on a soul that wavers easily than even the blow itself.

Ceeace muncește acù pe Leiba mai mult decât tremurătura frigurilor este o amenințare.

What torments Leiba now more than the shivering of the fever is a threat.

– A!

– Ah!

goi ticălos!

vile villain!

gândește el oftând.

he thinks with a sigh.

Ticălosul este badea Gheorghe – pe unde o fi! – un om cu care Zibal a avut o daraveră foarte neplăcută.

The villain is brother Gheorghe—wherever he may be!—a man with whom Zibal had a very unpleasant affair.

Gheorghe venise într’o dimineață de toamnă la han, obosit de drum; ieșià din spital – ziceà – și căutà de lucru.

Gheorghe had come to the inn one autumn morning, exhausted from his journey; he was coming out of the hospital—so he said—and was looking for work.

Hangiul l-a luat în slujbă.

The innkeeper took him into his service.

Dar Gheorghe s’a arătat a fi un om prea brutal și prea ursuz… suduià mereu și mormăià singur prin ogradă.

But Gheorghe proved to be far too brutal and morose a man... he swore constantly and muttered to himself around the yard.

Erà o slugă rea, leneș și obraznic… și furà.

He was a bad servant, lazy and impudent... and he stole.

Intr’o zi a amenințat pe balabusta îngreunată, care’l ocărîse cu drept cuvânt, s’o lovească în pântece… altdată a asmuțit un câine asupra lui Strul cel mic.

One day he threatened to kick the pregnant mistress, who had rightly scolded him, in the belly... another time he set a dog on little Strul.

Leiba i-a făcut numaidecât socoteala și l-a trimis.

Leiba settled his account at once and dismissed him.

Dar Gheorghe nu voià să se ducă; el pretindeà cu violență că s’a fost tocmit pe un an.

But Gheorghe refused to leave; he violently claimed that he had been hired for a whole year.

Atunci hangiul a spus că merge în deal la primărie să ceară vătășei ca să-l alunge.

Then the innkeeper said he was going up the hill to the town hall to ask for guards to drive him away.

Gheorghe a vârît repede mâna în sân strigând:

Gheorghe quickly thrust his hand into his coat, shouting:

«Iudă!»

"Judas!"

și a voit să se năpustească asupra stăpânului.

and tried to rush at his master.

Din norocire, sosià atunci o harabà încărcată cu mușterii.

Fortunately, a large wagon full of customers arrived just then.

Gheorghe a început să rânjească, zicând:

Gheorghe began to grin, saying:

– Ce, te-ai spăriet, coane Leiba?

– What, did you get scared, master Leiba?

… Iacă mă duc.

... There, I'm leaving.

Și apropiindu-se crunt, peste tarabă, de Leiba, care se dete cât putù înapoi, îi șoptì:

And drawing close menacingly over the counter toward Leiba, who stepped back as far as he could, he whispered to him:

– Să mă aștepți în noaptea Paștelui, să ciocnim ouă roșii, jupâne… Să știi că ți-am făcut și eu socoteala!

– Expect me on Easter night, so we can clink red eggs together, master... Know that I've settled your account, too!

Atunci intrară mușteriii în dugheană.

Then the customers entered the shop.

– Să ne vedem sănătoși la Inviere, coane Leiba!

– May we meet in good health at the Resurrection, master Leiba!

adăugă Gheorghe depărtându-se.

added Gheorghe as he walked away.

Leiba a mers la primărie, apoi la subprefectură, să denunțe pe amenințător, cerând să fie păzit.

Leiba went to the town hall, then to the sub-prefecture, to denounce the man who threatened him, asking for protection.

Subprefectul, un tânăr foarte vesel, a primit întâi peșcheșul «modest» adus de Leiba, pe urmă a început să râză de jidanul fricos și să-l batjocorească.

The sub-prefect, a very cheerful young man, first accepted the bribe "modest" brought by Leiba, and then began to laugh at the fearful Jew and mock him.

Leiba a stăruit călduros să-l facă a înțelege gravitatea lucrului, cum erà hanul izolat departe de sat și chiar de șoseà.

Leiba earnestly insisted to make him understand the gravity of the matter, how isolated the inn was, far from the village and even from the main road.

Dar subprefectul, cu un aer mai serios, l-a povățuit să fie cuminte: nici să nu mai pomenească de așà ceva, ca să nu deștepte în adevăr, intr’un sat unde oamenii sunt răi și săraci, pofte de călcare.

But the sub-prefect, adopting a more serious air, advised him to be wise: not to mention such a thing ever again, so as not to actually awaken, in a village where people are mean and poor, desires for robbery.

Mai târziu, peste câteva zile, îl căutară pe badea Gheorghe un pomojnic și doi călărași: erà bănuit pentru o pricină.

Later, a few days after, a deputy officer and two mounted guards came looking for brother Gheorghe: he was suspected in a case.

Ce bine erà să’l mai fi răbdat Leiba măcar până la sosirea acestor oameni!

How good it would have been if Leiba had endured him just until those men arrived!

… Dar Gheorghe erà acù cine știe unde… Deșì asta se petrecuse de mult, totuș, în mintea omului prins de friguri, se repetà bine impresia figurii lui Gheorghe, a mișcării lui vrând să scoată ceva din sân și a cuvintelor lui amenințătoare.

... But Gheorghe was now who knows where... Although this had happened long ago, nevertheless, in the mind of the fever-stricken man, the vivid impression of Gheorghe's face, his gesture of reaching into his coat, and his threatening words kept repeating.

Cum se deșteptà așà de limpede acea amintire?

How did that memory wake up so clearly?

Erà sâmbăta Paștelui.

It was Easter Saturday.

Sus pe deal, în satul depărtat ca la doi kilometri printre bălți, se auzeau clopotele bisericii… Și se aude așà de ciudat când ai friguri: acì foarte tare, acì aproape de loc… Noaptea care venià erà noaptea Paștelui: scadența făgăduelii lui Gheorghe…

Up on the hill, in the village about two kilometers away through the marshes, the church bells could be heard... And it sounds so strange when you have a fever: now very loud, now hardly at all... The coming night was Easter night: the deadline of Gheorghe's promise...

– Dar poate că l-au prins până acuma!

– But maybe they've caught him by now!

… Oricum, Zibal mai stă la Podeni doar pân’ la câștiul viitor.

... Either way, Zibal is only staying in Podeni until next autumn.

Cu capitalul lui se poate deschide un negoț frumos în Ieși… In târg, Leiba o să fie sănătos, o să șază aproape de comisie… O să cinstească pe comisar, pe ipistat, pe sergent… Cine plătește bine, este bine păzit.

With his capital, a fine business can be opened in Iași... In town, Leiba will be healthy, he will live close to the police station... He will treat the commissioner, the deputy officer, the sergeant... Whoever pays well is well guarded.

Intr’un târg așà mare, noaptea e sgomot și lumină, nu întuneric și tăcere ca în valea singuratică a Podenilor.

In such a large town, at night there is noise and light, not darkness and silence like in the lonely valley of Podeni.

E un han în Ieși, – acolo în colț, ce loc bun pentru o dugheană! – un han unde toată noaptea cântă fetele la Café Chantant.

There is an inn in Iași—right there on the corner, what a great spot for a shop!—an inn where all night long the girls sing at the Café Chantant.

Ce vieață sgomotoasă și veselă!

What a noisy and cheerful life!

Acolo găsești la orice ceas, zi și noapte, pe domnul comisar cu fetele și cu alți poreți.

There you can find, at any hour, day and night, the commissioner with the girls and other important gentlemen.

Ce mai trebuie multă bătaie de cap aici, unde, mai ales de când cu drumul de fier, care ocolește foarte pe departe mlaștinele, gheșeftul scade mereu?…

Why bother with so much headache here, where, especially since the railway came along—which bypasses the marshes by a long way—the business keeps dropping?...

– Leibă!

– Leiba!

strigă Sura din năuntru, sosește dilijența, s’aud zurgălăii.

cries Sura from inside, the stagecoach is arriving, I hear the bells.

Valea Podenilor este o văgăună închisă din patru părți de dealuri păduroase.

The valley of Podeni is a hollow enclosed on four sides by wooded hills.

In partea despre miazăzì, mai cufundată, se adună, din șipotele ce izvoresc de sub dealuri, niște băltaie adânci, deasupra cărora se ridică ca niște perii stufișuri dese de rogoz.

In the southern part, which is lower, deep pools collect from the springs gushing from beneath the hills, over which thick patches of sedge rise like brushes.

Intre partea băltoasă și partea mai ridicată despre miazănoapte, în mijlocul văii, stă hanul lui Leiba: e o clădire veche de piatră, sănătoasă ca o mică cetățuie; deșì terenul e mlăștinos, hanul are zidurile și beciurile bine uscate.

Between the marshy side and the higher side toward the north, in the middle of the valley, stands Leiba's inn: it is an old stone building, sturdy as a small fortress; although the ground is marshy, the inn's walls and cellars are thoroughly dry.

La glasul Surei, Leiba se ridică greoiu de pe scaun, întinzându’și membrele obosite; el cată lung în zare către răsărit: nici pomeneală de dilijență.

At Sura's voice, Leiba gets up heavily from his chair, stretching his tired limbs; he looks far into the distance toward the east: no sign of any stagecoach.

– Nu vine; ți s’o părut… răspunde el balabustei, și se lasă iarăș jos.

– It's not coming; you imagined it... he replies to his wife, and sits back down.

Foarte trudit, omul își încolăcește brațele pe masă și’și așează pe dânsele capul, care’i arde tare.

Exhausted, the man folds his arms on the table and rests his head upon them, which is burning hot.

La căldura soarelui de primăvară, care începuse să încingă fața mlaștinelor, o moliciune plăcută cuprinse nervii omului, și gândul începù să depene pe fusul conștiinței bolnave mai rar și tot mai rar, înmuind treptat formele și colorile închipuirilor… Gheorghe… Noaptea Paștelui… Tâlhar… Ieșii… O crâșmă în miezul târgului… O dugheană veselă, care merge bine… Sănătatea… Și ațipì…

Under the warmth of the spring sun, which had begun to heat the surface of the marshes, a pleasant drowsiness enveloped the man's nerves, and his thoughts began to spin on the spindle of his feverish consciousness slower and slower, gradually softening the shapes and colors of his visions... Gheorghe... Easter Night... Robber... Iași... A tavern in the heart of the town... A cheerful shop that does good business... Health... And he dozed off...

… Sura lipsește cu copilul de mult d’acasă.

... Sura and the child have been away from home for a long time.

Leiba iese în ușa dughenii să se uite în calea ei.

Leiba goes to the door of the shop to look for her.

Pe ulița mare e o circulație vie, o neîntreruptă fâșiitură de roate pe răzoare, acompaniată de ciocăniturile ritmate ale trapătului de potcoave pe luciul asfaltului.

On the main street there is lively traffic, an uninterrupted swish of wheels on the road, accompanied by the rhythmic clatter of horseshoes trotting on the smooth asphalt.

Deodată însă circulația se oprește, și dinspre Copou se văd venind o grămadă de oameni, gesticulând și strigând foarte mișcați.

Suddenly, however, the traffic stops, and coming from Copou a crowd of people can be seen, gesticulating and shouting in great agitation.

Mulțimea pare că escortează pe cineva: militari, o streajă și fel de fel de public.

The crowd seems to be escorting someone: soldiers, a guard, and all kinds of onlookers.

La toate ferestrele caselor, la toate ușile dughenelor se înghesuesc privitorii curioși.

At all the house windows, at all the shop doors, curious onlookers crowd together.

– Aha!

– Aha!

gândește Leiba, o pus iar mâna pe un talhar!

thinks Leiba, they've caught another robber!

Cortejul se apropie.

The procession approaches.

Sura se deslipește din mulțime și urcă lângă Leiba pe treptele crâșmii.

Sura detaches herself from the crowd and goes up next to Leiba on the tavern steps.

– Ce e, Sură?

– What is it, Sura?

întreabă el.

he asks.

– E un nebun scăpat dela Golia.

– It's a madman escaped from Golia.

– Să închidem dugheana, să nu dee peste noi…

– Let's close the shop, lest he burst in on us...

– E legat acuma bine; dar adineaori scăpase.

– He's bound tightly now; but just earlier he had escaped.

S’a bătut cu toți soldații… Pe un jidan, pe care un goi răutăcios din mulțime l-a îmbrâncit peste nebun, nebunul l-a mușcat de obraz.

He fought with all the soldiers... A Jew, whom a malicious goy in the crowd shoved against the madman, was bitten on the cheek by the madman.

Leiba de pe trepte vede bine; cu o treaptă mai jos, privește Sura cu copilul în brațe.

Leiba can see well from the steps; one step lower, Sura watches with the child in her arms.

Este în adevăr un nebun furios, pe care ’l țin câte doi oameni de fiecare parte; pumnii-i sunt strâns legați unul peste altul cu o cureà tare.

He is indeed a raving madman, held by two men on each side; his fists are tied tightly one over the other with a strong leather strap.

E un om cu o cheresteà uriașe: un cap ca de taur, părul negru des, barba și mustățile aspre și împâslite.

He is a man of massive build: a bull-like head, thick black hair, his beard and mustache rough and matted.

Prin cămașa-i, sfâșiată de luptă, se vede pieptul lat, acoperit ca și capul de un stuf de păr.

Through his shirt, torn from the fight, his broad chest is visible, covered like his head in a thick brush of hair.

E cu picioarele goale; gura i-e plină de sânge, și stupește mereu firele pe care le-a smuls cu dinții din barba jidanului.

He is barefoot; his mouth is full of blood, and he keeps spitting out the hairs he plucked with his teeth from the Jew's beard.

Toată lumea s’a oprit… De ce?

Everyone has stopped... Why?

Jandarmii desleagă mâinile nebunului.

The gendarmes are untying the madman's hands.

Mulțimea se dă într’o parte făcând un loc larg împrejurul lui.

The crowd steps aside, making a wide space around him.

Nebunul dă un ocol cu ochii și’și oprește privirile, care ard, spre ușa lui Zibal; scrâșnește din dinți, se repede țintă pe cele trei trepte, și într’o clipă, apucând în palma dreaptă capul copilului, în cea stînga pe al Surei, le izbește pe unul de altul cu atâta putere că le confundă ca pe niște ouă moi… Un sgomot s’auzì, o trosnitură care cu nimic nu se poate comparà, la întâlnirea celor două titve smăcinate una de alta.

The madman casts his eyes around and stops his burning gaze on Zibal's door; he grinds his teeth, rushes straight up the three steps, and in an instant, grabbing the child's head in his right palm and Sura's in his left, smashes them against each other with such force that he crushes them like soft eggs... A noise was heard, a crunching sound like nothing else, as the two craniums shattered against each other.

Leiba, cu inima înodată, ca un om ce cade dintr’o nemăsurată înălțime, dete să țipe:

Leiba, his heart in a knot, like a man falling from an immeasurable height, tried to scream:

– O lume întreagă mă lasă cu dinadinsul pradă unui nebun!

– An entire world deliberately leaves me prey to a madman!

Dar glasul mut nu se supuse voinții.

But his mute voice did not obey his will.

– Scoală, jidane!

– Get up, Jew!

strigă cineva trosnind tare cu o nuià pe masă.

someone shouts, cracking a switch loudly on the table.

– Proastă glumă!

– Foolish joke!

zise Sura din pragul crâșmii; să sparii așà omul din somn, țărănoiu mojic!

said Sura from the doorway of the tavern; to scare a man like that out of his sleep, you churlish peasant!

Leiba sărì drept în picioare.

Leiba jumped straight to his feet.

– Te-ai spăriet, jidane?

– Did you get scared, Jew?

întrebă râzând glumețul.

asked the joker, laughing.

Dormi la nămiez, ai?

Sleeping at noon, huh?

… Scoală, că-ți vin mușterii… sosește harabaoà poștii.

... Get up, your customers are coming... the mail wagon is arriving.

Și, după prostul său obiceiu, care irità rău pe jidan, voì să apuce pe Zibal în brațe să-l gâdile.

And, following his foolish habit, which annoyed the Jew greatly, he tried to grab Zibal in his arms to tickle him.

– Lasă-mă ’n pace!

– Leave me alone!

strigă hangiul smucindu-se și îmbrâncindu-l cu toată puterea.

cried the innkeeper, jerking away and shoving him with all his strength.

Nu vezi că sunt bolnav?

Can't you see I'm sick?

Lasă-mă ’n pace!

Leave me alone!

Diligența sosește în sfârșit cu aproape trei ceasuri de întârziere.

The stagecoach finally arrives, almost three hours late.

Sunt doi călători, cari se așează împreună cu conductorul, poftit de ei, la aceeaș masă.

There are two travelers, who sit down together with the driver, whom they invited, at the same table.

Din convorbirea călătorilor se lămureà bine împrejurarea.

From the travelers' conversation, the circumstance became clear.

La tactul de mai sus al poștii, se întâmplase peste noapte o călcare cu omor în hanul unui jidov.

At the previous mail post, a robbery with murder had taken place overnight at a Jew's inn.

Hangiul omorît țineà și schimbul cailor.

The murdered innkeeper also managed the horse relay.

Tâlharii îl furaseră, și până să se găsească alții în sat, călătorii curioși putuseră cercetà în voie teatrul crimei.

The robbers had stolen them, and until others could be found in the village, the curious travelers were able to inspect the crime scene at leisure.

Cinci victime.

Five victims.

Dar amănuntele!

But the details!

Dacă nu s’ar fi găsit casa prădată, s’ar fi crezut că a fost o cruntă răsbunare, sau fapta nebuniei religioase.

If the house had not been found looted, one would have thought it was a cruel revenge, or the act of religious madness.

In anecdotele despre sectarii iluminați, se povestesc câteodată executări de așà absurdă sălbăticie.

In anecdotes about enlightened sectarians, executions of such absurd savagery are sometimes recounted.

Leiba tremurà scuturat de un puternic acces de friguri și ascultà aiurit.

Leiba was shaking, racked by a severe fit of fever, and listened dazed.

Apoi urmă ceva, care trebuià neapărat să umple de respect pe conductor.

Then followed something that boundly had to fill the driver with respect.

Tinerii pasageri erau doi studenți, unul în filozofie, altul în medicină: mergeau să petreacă sărbătorile în orășelul lor natal.

The young passengers were two students, one in philosophy, the other in medicine: they were going to spend the holidays in their hometown.

Intre ei se încinse o înaltă desbatere academică despre crimă și cauzele ei, și dacă trebuie să fim drepți, medicinistul erà mai bine preparat decât filozoful.

A lofty academic debate about crime and its causes flared up between them, and to be fair, the medical student was better prepared than the philosopher.

Atavismul… Alcoolismul cu urmările-i patologice… Vițiul de concepție… Deformarea… Paludismul… Apoi nevroza! – Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne… Dar cazul de reversie!

Atavism... Alcoholism with its pathological consequences... Defect of conception... Deformation... Malaria... Then neurosis! – So many triumphs of modern science... But the case of reversion!

Darwin… Haeckel… Lombroso… La cazul de reversie, conductorul face niște ochi mari, în cari strălucește o profundă admirație pentru cuceririle științei moderne.

Darwin... Haeckel... Lombroso... At the case of reversion, the driver opens his eyes wide, in which shines a profound admiration for the triumphs of modern science.

– Este evident, adaugă medicinistul.

– It is evident, adds the medical student.

Deaceea, criminalul propriu zis, luat ca tip, are brațele peste măsură lungi și picioarele prea scurte, fruntea îngustă și turtită, occiputul tare desvoltat; chipul lui e de o caracteristică asprime și bestialitate, bătătoare la ochii deprinși: e un rudiment de om; e, cum am zice, fiara, care deabià de curând a reușit să steà numai pe labele dinapoi și să’și ridice capul în sus, spre cer, către lumină!

Therefore, the criminal proper, taken as a type, has excessively long arms and legs that are too short, a narrow and flattened forehead, and a heavily developed occiput; his face is of a characteristic harshness and bestiality, striking to accustomed eyes: he is a rudiment of a man; he is, as one might say, the beast that has only recently managed to stand solely on its hind paws and raise its head upward, toward the sky, toward the light!

La vârsta de douăzeci de ani, după atâta emoție, după o bună ospătare cu un vin așà de bine născut și așà de bine crescut ca vinul lui Zibal, o frază de o nuanță lirică, fie chiar din partea unui medicinist, șade bine.

At twenty years of age, after so much excitement, after a fine feast with a wine as well-born and well-bred as Zibal's wine, a phrase of lyrical nuance, even coming from a medical student, suits the occasion well.

Entuziastul tânăr, între Darwin și Lombroso, găsise vreme să miroasă și puțin Schopenhauer –

The enthusiastic young man, between Darwin and Lombroso, had found time to catch a whiff of Schopenhauer too—

«spre cer către lumină!»

"toward the sky, toward the light!"

Zibal erà departe de a fi priceput «luminoasa» teorie.

Zibal was far from having understood "luminous" theory.

Pentru întâia oară poate, în aerul umed al Podenilor, se rostogoleau așà de înalte vorbe, așà de nobile subtilități de gândire.

Perhaps for the first time in the damp air of Podeni, such lofty words, such noble subtleties of thought were being uttered.

Ceeace pricepuse însă Leiba mai bine decât oricine, mai bine decât chiar conferențiarul, erà ilustrația izbitoare a teoriei; cazul de reversie el îl cunoșteà în carne și în oase: erà portretul lui Gheorghe.

What Leiba had understood better than anyone, better even than the lecturer, was the striking illustration of the theory; he knew the case of reversion in the flesh and bone: it was Gheorghe's portrait.

Acest portret, din care până mai adineaori păstrà numai trăsurile fundamentale, i-se redeșteptà acum în spirit cu o perfectă palpabilitate până în cele mai neînsemnate amănunte.

This portrait, of which until recently he preserved only the essential features, now re-awakened in his mind with perfect palpability down to the most insignificant details.

Dilijența erà departe.

The stagecoach was far away.

Leiba o urmărise cu privirile până ce, cotind la stânga, ea se pierduse pe după deal.

Leiba had followed it with his eyes until, turning to the left, it was lost behind the hill.

Soarele scăpătase și el după coasta dela apus, și seara începeà să ’mpăenjinească dulce formele din valea Podenilor.

The sun too had set behind the western ridge, and evening was beginning to gently cobweb the shapes in the valley of Podeni.

Hangiul, posomorît, se puse să rumege în minte tot ce auzise.

The innkeeper, gloomy, began to ruminate in his mind over all he had heard.

… In tăcerea nopții, pierduți în întuneric, un bărbat, două femei și doi copii fragezi, smulși fără veste din brațele binefăcătorului somn, de mâna fiarei cu chipul omenesc și jertfiți unul câte unul… Țipetele nebune ale copilului retezate de junghiul care’i despică pântecele… Gâtul spart de secure, prin deschizătura căruia iese, după fiece gâlgâitură de sânge, o horcăeală surdă… Și cea din urmă jertfă, care, năucită într’un colț, asistă la toate astea așteptându’și rândul… Procesul mai grozav decât execuția, jidanul fără apărare în mâna goilor… țestele prea slabe pentru mâinile năprasnice ale nebunului de-adineaori.

... In the silence of the night, lost in the dark, a man, two women, and two tender children, suddenly torn from the arms of beneficent sleep by the hand of the beast with a human face and sacrificed one by one... The mad screams of the child cut short by the dagger stroke that splits his belly open... The throat crushed by an axe, through whose opening comes, after every gush of blood, a muted death rattle... And the last victim, stunned in a corner, witnessing all this while waiting for their turn... The process even more horrific than the execution, the defenseless Jew in the hands of the goyim... skulls far too weak for the fierce hands of the madman from earlier.

Buzele lui Leiba, fripte de friguri, urmau mașinal gândul tremurând repede.

Leiba's lips, parched with fever, mechanically followed his thoughts, trembling rapidly.

O scuturătură puternică îl apucă dintre spete: el intră cu pasul împleticit în gangul hanului.

A violent shudder seized him between his shoulder blades: he walked with faltering steps into the inn's gateway.

Fără îndoeală – gândește Sura – Leiba nu e bine de loc, e tare bolnav; Leiba are «idei la cap»… Căci ce înțeles poate aveà tot ce face el de câteva zile și mai ales ce a făcut astăzi?

Without a doubt—thinks Sura—Leiba is not well at all, he is very sick; Leiba has "notions in his head" ... For what meaning can there be in all he has been doing for a few days, and especially what he did today?

Crâșma a închis-o înainte de aprinsul lumânărilor, tocmai când se isprăvià șabăsul.

He closed the tavern before lighting the candles, right when Sabbath was coming to an end.

De trei ori au bătut mușterii în ușa dughenii, strigând cu glasuri cunoscute să le deschiză.

Three times customers knocked on the shop door, shouting in familiar voices for him to open up.

La fiece bătaie, el a tresărit și a oprit-o șoptindu-i încet și cu ochii sperioși:

At each knock, he shuddered and stopped her, whispering softly and with fearful eyes:

– Nu te mișcà… Nu voiu să intre goi aici.

– Don't move... I don't want goyim coming in here.

El a trecut apoi sub gang și s’a pus s’ascută pe treapta de piatră a pragului, securea de tăiat lemne.

He then went under the gateway and started sharpening the wood-chopping axe on the stone step of the threshold.

Tremură de nu se poate ține pe picioare, și nu vrea să se odihnească.

He shivers so much he can barely stand on his feet, and he refuses to rest.

Ce e mai îngrijitor decât toate, el, Leiba, la ’ntrebările ei stăruitoare, a răspuns aspru și a trimis-o să se culce, poruncindu-i să stingă numaidecât lumina.

What is most worrying of all, he, Leiba, answered her persistent questions harshly and sent her to bed, ordering her to put out the light immediately.

Deocamdată, ea s’a împotrivit; dar așà de scurt i-a repetat omul porunca, încât dânsa, cu toată obida, a trebuit să se supună, resemnându-se să amâne pentru mai târziu lămurirea acestor împrejurări.

At first, she resisted; but the man repeated his order so abruptly that, despite all her resentment, she had to comply, resigning herself to postponing the clarification of these circumstances until later.

Sura a stins lampa, s’a culcat și acuma doarme alături de Strul.

Sura put out the lamp, went to bed, and is now sleeping next to Strul.

Femeia aveà dreptate… Leiba e în adevăr bolnav.

The woman was right... Leiba is indeed sick.

*

E noapte deplină.

It is full night.

Zibal șade de mult pe pragul ce dă în gang și ascultă… Ce?

Zibal has been sitting for a long time on the threshold leading to the gateway and listening... To what?

Sgomote nehotărîte vin din depărtare… Par’că sunt tropote de cai, bubuituri de maiu înfundate, convorbiri misterioase și agitate.

Vague noises come from afar... It sounds like the clatter of horses' hooves, muffled thuds of a mallet, mysterious and agitated conversations.

O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții: când ochiul e desarmat și neputincios, auzul pare că luptă să și vază.

A heightened strain of attention sharpens the sense of hearing in the solitude of the night: when the eye is unarmed and helpless, hearing seems to fight to see as well.

Dar nu e o părere… Pe drumul care abate din șoseà încoace se aud venind pași de cai.

But it's not an illusion... On the road that turns off the main road this way, approaching horse steps can be heard.

Zibal se scoală și vrea să se apropie de poarta mare a gangului.

Zibal gets up and wants to draw near the large gate of the gateway.

Poarta este bine închisă cu o bârnă grea d’a-curmezișul, ale cărei căpătâie stau în câteo bortă în ziduri.

The gate is securely closed with a heavy crossbeam, the ends of which rest in holes in the walls.

La întâiul pas, nisipul strivit sub papucul lui face o scârțâitură prea indiscretă.

At the first step, the sand crushed under his slipper makes a far too indiscreet crunch.

Zibal scoate picioarele din papuci și rămâne în colțuni.

Zibal steps out of his slippers and remains in his socks.

Așà, fără vreun sgomot aprețiabil de o ureche neprevenită, el merge la poarta gangului tocmai când călăreții trec prin dreptul ei în pasul cailor.

Thus, without any noise perceptible to an unwarned ear, he walks to the gateway gate just as the riders pass right in front of it at a walking pace.

Dânșii vorbesc încet de tot, însă nu atâta încât Leiba să n’apuce foarte bine aceste câteva vorbe:

They are speaking very softly, but not so much that Leiba fails to catch these few words quite clearly:

– S’a sculat de vreme…

– He got up early...

– Dar dacă o fi plecat?

– But what if he left?

– I-o venì rândul altdată… Da’ eu aș fi vrut… Nu se mai poate înțelege nimica; oamenii aceia s’au prea depărtat.

– His turn will come another time... But I would have liked to... Nothing more can be understood; those men have moved too far away.

De cine erà vorba?

Who were they talking about?

… Cine să se fi culcat sau să fi plecat?

... Who could have gone to sleep or left?

… Cui o să’i vie rândul altdată?

... Whose turn will come another time?

… Cine e acela care ar fi vrut altceva?

... Who is the one who would have wanted something else?

… Și ce altceva vrea acela?

... And what else does that one want?

… Și ce căutau pe drumul de lături – un drum pe care nu intră cineva decât anume ca să se abată la han?

... And what were they doing on the side road—a road no one enters except specifically to stop at the inn?

… O osteneală sdrobitoare se lăsà pe cerbicea lui Zibal…

... A crushing weariness settled on the nape of Zibal's neck...

«Să fie Gheorghe?»

"Could it be Gheorghe?"

Leiba simțì că i-se sting puterile și se așeză la loc pe prag.

Leiba felt his strength fading away and sat back down on the threshold.

Intre frânturile de gânduri ce se rostogoleau în capul său, el nu putù prinde un gând întreg, o hotărîre… Aiurit, intră în dugheană, trase un chibrit și aprinse o lampă mică cu petrol.

Among the fragments of thoughts tumbling through his head, he could not grasp a single complete thought, a decision... Dazed, he went into the shop, struck a match, and lit a small kerosene lamp.

E o idee de lumină; fitilul e așà de jos lăsat încât flacăra stă ascunsă în interiorul capsulei de alamă; numai prin gratia mașinii apar de jur-împrejur niște bentițe verticale foarte subțiri de-o lumină aproape cu totul moartă… Dar este destul pentru ca să vază bine în ungherele cunoscute ale dughenii… A!

It is the mere idea of light; the wick is turned down so low that the flame stays hidden inside the brass burner; only through the burner's grill appear very thin vertical strips of almost dead light all around... But it is enough for him to see well into the familiar corners of the shop... Ah!

e cu mult mai mică deosebirea între soare și cea mai de nimic scânteie, decât între aceasta și întunericul orb!

the difference between the sun and the most insignificant spark is far smaller than between that spark and blind darkness!

Ceasornicul țăcănià în perete.

The clock ticked on the wall.

Sgomotul acesta monoton supărà pe Zibal.

This monotonous noise annoyed Zibal.

Omul nostru puse mâna pe limba ce se legănà și’i stinse mișcarea.

Our man put his hand on the swinging pendulum and stopped its movement.

Gura lui erà uscată.

His mouth was dry.

Ii erà sete.

He was thirsty.

Spălă un păhăruț în cada cu trei picioare de lângă tarabă și voì să’și toarne rachiu bun dintr’un șip; dar gâtul șipului începù să clănțănească tare pe buzele paharului.

He washed a small glass in the three-legged tub next to the counter and tried to pour himself good brandy from a flask; but the neck of the flask began to chatter loudly against the rim of the glass.

Aceste sunete erau și mai supărătoare.

These sounds were even more disturbing.

A doua încercare, cu toată voința lui de a-și biruì slăbiciunea, nu avù mai mult succes.

A second attempt, despite all his effort to overcome his weakness, had no better success.

Atunci, renunță la pahar, lăsându-l să cază domol în apă, și înghițì de câteva ori din șip.

Then, he gave up on the glass, letting it sink gently into the water, and took a few swallows straight from the flask.

Puse după aceasta la loc șipul, care atingând scândura produse o ciocnitură de speriat.

After this, he set the flask back down, which touching the wooden board produced a frightening click.

Un moment, se oprì înnecat de această impresie.

For a moment, he froze, overwhelmed by this sensation.

Apoi luă lampa și o puse pe firida ferestrei, care da în gang: pe poartă, pe paveaoa și pe zidul din potrivă al gangului se zugrăviră niște bande late de-o lumină cu prea puțin mai deasă decât o închipuire.

Then he took the lamp and placed it on the windowsill facing the gateway: upon the gate, the cobblestones, and the opposite wall of the gateway, broad bands of light were traced, barely thicker than a shadow.

Zibal se așeză iar pe prag, întinzându’și urechea la pândă… Clopote în deal… Toacă pentru înviere… Care va să zică a trecut de miezul nopții; ne apropiem de ziuă… A!

Zibal sat down again on the threshold, straining his ears in watchfulness... Church bells on the hill... Wood-plank sounding for the resurrection... That means midnight has passed; we are drawing near daybreak... Ah!

dacă ar trece și restul acestei lungi nopți ca jumătatea întâia!

if only the rest of this long night would pass like the first half!

… O trosnitură de nisip strivit sub talpă!

... A crunch of sand crushed under a sole!

… Dar el e în colțuni și nici n’a mișcat măcar piciorul… A doua trosnitură… Mai multe… E de sigur cineva afară, acì, foarte aproape.

... But he is in his socks and hasn't even moved his foot... A second crunch... Several more... Someone is definitely outside, right here, very close.

Leiba se scoală apăsându’și pieptul cu mâna și căutând să întoarcă înapoi un nod rebel ce i-se ridică în gât.

Leiba gets up pressing his hand to his chest and trying to push back down a stubborn lump rising in his throat.

… Sunt mai mulți oameni afară… Și Gheorghe!

... There are several men outside... And Gheorghe!

… Da, el e; da, a bătut în deal ceasul Invierii.

... Yes, it's him; yes, the hour of Resurrection struck on the hill.

Vorbesc încet:

They speak quietly:

– Dacă-ți spun eu că doarme.

– I'm telling you he's asleep.

Am văzut când a stins lumina.

I saw when he put out the light.

– Mai bine; prindem cuibul întreg.

– All the better; we'll catch the whole nest.

– Poarta o deschiz eu: îi știu meșteșugul.

– I'll open the gate: I know the trick.

Să’i croim ferestruica… Bârna trece pe aici… Și se simțiră pipăiturile cu care omul de afară măsurà distanța pe lemn… Un sfredel mare se aude rozând țesăturile uscate ale blănii bătrâne de stejar… Zibal are nevoie să se rezeme: el se sprijinește în palma stângă pe poartă și cu dreapta își acopere ochii.

Let's cut a little window into it... The crossbeam passes right here... And the touchings of the man outside could be felt as he measured the distance on the wood... A large auger is heard gnawing through the dry fibers of the old oak plank... Zibal needs to lean on something: he rests his left palm against the gate and covers his eyes with his right hand.

Atunci, printr’un caprițiu neexplicabil al intimelor jocuri, se produse în urechea omului din năuntru foarte tare și lămurit:

Then, through an inexplicable whim of internal tricks, there sounded in the man's ear from inside very loud and clear:

«Leiba! sosește dilijența!»

"Leiba! the stagecoach is arriving!"

Erà neîndoios glasul Surei… O caldă rază de speranță… un moment de fericire… este iar un vis!

It was undoubtedly Sura's voice... A warm ray of hope... a moment of happiness... it is a dream again!

… Dar Leiba își trage repede mâna stângă: vârful instrumentului, pătrunzând de partea asta, l-a înțepat în palmă.

... But Leiba quickly pulls back his left hand: the tip of the tool, penetrating this side, pricked him in the palm.

A mai gândì la scăpare?

To think of escape anymore?

… Absurd!

... Absurd!

… In creierul care ardeà, imaginea sfredelului luà niște dimensii nemaiînchipuite.

... In his burning brain, the image of the auger took on unimaginable dimensions.

Unealta, învârtindu-se mereu, creșteà la infinit, și borta devenià tot mai mare și mai mare, așà de mare în sfârșit, încât, în cadrul ei rotund, monstrul puteà s’apară în picioare fără să se aplece.

The tool, turning continuously, grew infinitely, and the hole became larger and larger, so large at last that within its round frame, the monster could appear standing up without even bending.

Ceeace se petreceà în acel creier ieșià din sfera gândirii umane: vieața se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate se vedeau, se auzeau, se pipăiau enorme, de proporții chaotice.

What was happening in that brain was beyond the realm of human thought: life had risen to a stage of exaltation from which everything was seen, heard, and touched as enormous, of chaotic proportions.

… Lucrarea din afară urmează cu metodă și stăruință.

... The work outside continues methodically and persistently.

Leiba a văzut acuma de patru ori pe rând dintele răsucit de oțel pătrunzând în partea lui și trăgându-se înapoi afară.

Leiba has now seen four times in a row the twisted steel tooth penetrating his side and pulling back out.

– Amù, adù herăstrăul… zise Gheorghe.

– Now, bring the saw... said Gheorghe.

O limbă îngustă de herăstrău trece prin borta întâia și începe să ronțăie în mișcări dese și regulate… Planul erà ușor de înțeles: patru borte în patru unghiuri ale unui pătrat; între ele herăstrăul trage liniile; în centrul pătratului s’a înfipt sfredelul mai dinainte; când bucata va fi cu totul deslipită de trupul întreg al lemnului, se trage afară; prin golul rămas, o mână puternică se introduce, apucă bârna, o dă ’ntr’o parte și… goii sunt la Leiba în casă.

A narrow blade of a saw passes through the first hole and begins to gnaw in quick, regular movements... The plan was easy to understand: four holes at four corners of a square; between them the saw draws the lines; in the center of the square the auger was driven in beforehand; when the piece is completely detached from the main body of the wood, it is pulled out; through the remaining opening, a strong hand reaches in, grabs the beam, pushes it aside, and... the goyim are in Leiba's house.

Și acelaș sfredel, peste câteva minute, are să fie instrumentul casnei lui Zibal și al tuturor ai lui… Doi gâzi or să țină victima răstignită jos, și Gheorge, cu călcâiul pe pântecele ei, o să vâre încet, ca în blana de lemn moartă, sfredelul în osul viu al pieptului, adânc, mai adânc, până să atingă inima, pe care s’o oprească din svâcniturile-i nebune și s’o țintuească pe loc.

And that same auger, in a few minutes, will be the instrument of torture for Zibal and all his family... Two executioners will hold the victim pinned down, and Gheorghe, with his heel on his belly, will slowly drive the auger, as if into a dead wooden plank, into the living bone of his chest, deep, deeper, until it touches his heart, to stop it from its mad throbbing and nail it in place.

O sudoare de moarte scăldă tot trupul lui Zibal; omul se ’nmuiè din încheieturi și încet se lăsă să cază în genuchi, ca o vită ce’și pleacă, sub lovitura din urmă, grumazul, pătrunsă că de acuma ea însăș trebuie să se părăsească pe ea însăș.

A deadly sweat drenched Zibal's whole body; the man collapsed at the joints and slowly sank to his knees, like a beast bowing its neck under the final blow, aware that from now on it must abandon itself.

«Da! s’o țintuească pe loc!… gândì el pierdut… da! s’o țintuească pe loc!»

"Yes! nail it in place!... he thought absently... yes! nail it in place!"

Și rămase timp cu ochii holbați pe lumina dela fereastră… Câteva momente el stete astfel încremenit pe altă lume, dar deodată:

And he remained for a time with eyes staring fixedly at the light from the window... For a few moments he stood thus frozen, as if in another world, but suddenly:

«Da! repetă el surâzând cu o clipire fieroasă; da! s’o țintuească pe loc!»

"Yes! he repeated, smiling with a ferocious wink; yes! nail it in place!"

Se petrecù atunci în această ființă un fenomen ciudat, o completă răsturnare: tremurătura lui se oprì, abaterea dispărù și figura-i, descompusă de o atât de îndelungă criză, luă o bizară seninătate.

A strange phenomenon took place then within this being, a complete reversal: his trembling stopped, his despondency vanished, and his face, distorted by such a prolonged crisis, assumed a bizarre serenity.

El se ridică drept, cu siguranța unui om sănătos și puternic, care merge la o țintă lesne de ajuns.

He stood up straight, with the confidence of a healthy, strong man walking toward an easily reachable goal.

O linie, între cele două puncte superioare ale pătratului, erà pe sfârșite.

A line between the top two points of the square was coming to an end.

Leiba se apropià curios să vază jocul uneltei.

Leiba stepped closer, curious to watch the tool at work.

Surâsul său se caracterizà acum și mai tare.

His smile grew even more defined now.

Mișcă din cap, ca și cum ar fi zis:

He shook his head as if he were saying:

– Mai am încă vreme.

– I still have time.

Herăstrăul roase cele din urmă fibre de lângă borta către care tinsese, și începù lucrul între bortele inferioare.

The saw gnawed the last fibers near the hole toward which it had aimed, and began working between the lower holes.

«Mai sunt trei», gândì Leiba, și cu precauția celui mai încercat vânător, intră binișor în dugheană.

"Three more to go", thought Leiba, and with the caution of the most seasoned hunter, quietly stepped into the shop.

Căută sub tarabă, luă ceva, ieșì înapoi cu acelaș tact, ascunzând obiectul ce’l țineà în mână, ca și cum se temeà de indiscreția zidurilor, și se duse în vârful deștelor la poartă.

He searched under the counter, took something, and stepped back out with the same tact, hiding the object he held in his hand as if he feared the indiscretion of the walls, and walked on tiptoe to the gate.

Dar ceva grozav!

But something terrible happened!

lucrarea de afară s’a oprit cu desăvârșire… nu se mai simte nimic.

the work outside stopped completely... nothing more could be felt.

«Ce-i asta?… Să fi plecat?… S’a dus?»

"What is this?... Could he have left?... Is he gone?"

fulgeră prin mintea omului din năuntru.

flashed through the mind of the man inside.

Și la această închipuire, el își mușcă buza de jos cuprins de o nepomenită dezolare…

And at this thought, he bit his lower lip, seized by an unheard-of desolation...

«Haha!»

"Haha!"

fusese o urîtă amăgire: lucrarea începe din nou, și el se pune a o urmărì cu bătăile de inimă a celui mai cald interes.

it had been a ugly deception: the work begins again, and he starts following it with the heartbeats of the keenest interest.

Hotărît, omul nostru erà muncit de-o neînțeleasă dorință de a vedeà lucrul cât mai de grabă sfârșit.

Decidedly, our man was tormented by an inexplicable desire to see the job finished as soon as possible.

«Mai iute! gândì Leiba cu nerăbdare… mai iute!»

"Faster! thought Leiba impatiently... faster!"

Acum se auzeau iar clopotele în deal.

Now the bells could be heard again on the hill.

– Mai iute, bre, ne-apucă ziua!

– Faster, man, daybreak will catch us!

zise un glas de afară îmboldit par’că de voința omului din năuntru.

said a voice from outside, as if driven by the will of the man inside.

Lucrătorul pornì cu multă activitate.

The worker started with great activity.

Incă puține mișcări, și toate punctele pătratului sunt unite.

Just a few more movements, and all the points of the square are connected.

In sfârșit!

At last!

Sfredelul trage încetinel în afară bucata în patru colțuri… O mână mare și vânjoasă intră… Până să n’atingă însă bârna pe care o caută, se aud două răcnete, pe când Zibal înfășură cu putere căpătâiul liber al lațului de butucul fix dela ușa gârliciului… Lațul erà ingenios combinat: o frânghie lungă legată cu un căpătâiu de un butuc; la o lungime potrivită, pe locul unde erà să dispară pătratul scobit, un ochiu, pe care Leiba îl țineà deschis cu mâna stângă, în timp ce cu mâna dreaptă țineà strâns celălalt căpătâiu.

The auger slowly pulls out the four-cornered piece... A large, burly hand reaches in... But before it can touch the beam it is searching for, two roars are heard, while Zibal forcefully winds the free end of the noose around the fixed post near the cellar entrance... The noose was cleverly contrived: a long rope tied by one end to a wooden post; at a suitable length, over the spot where the carved square was to disappear, a loop, which Leiba kept held open with his left hand, while holding the other end tightly with his right hand.

La momentul cerut, Zibal dete drumul ochiului și, apucând repede cu amândouă mâinile căpătâiul liber, cu o smucitură supremă trase înăuntru brațul întreg.

At the precise moment required, Zibal released the loop and, quickly seizing the free end with both hands, pulled the entire arm inside with a supreme yank.

… Intr’o clipă operația fusese gata… Două răcnete o însoțiseră, unul de pierzare, altul de triumf: mâna erà «țintuită pe loc».

... In an instant the operation was complete... Two roars had accompanied it, one of ruin, the other of triumph: the hand was "nailed in place".

Șe auziră apoi pași depărtându-se grabnic.

Then footsteps were heard hurrying away.

Tovarășii lui Gheorghe părăseau lui Zibal prada prinsă cu atâta isteție.

Gheorghe's companions were leaving to Zibal the prey caught with such cleverness.

Jidanul se repezì în dugheană, luă lampa și cu o învârtitură sigură ridică fitilul sus de tot: lumina captivă între gratii ieșì d’asupra veselă și victorioasă, redând vieață hotărîtă formelor nebuloase din preajmă-i.

The Jew rushed into the shop, took the lamp, and with a confident turn turned the wick all the way up: the light trapped between the grills burst out above, merry and victorious, restoring clear life to the shadowy shapes around it.

Zibal trecù cu lampa în gang.

Zibal went into the gateway with the lamp.

Tâlharul gemeà greu; după încordarea brațului se vedeà că renunțase la o inutilă sbuciumare.

The robber groaned heavily; from the strain in his arm, it was clear he had given up on useless struggling.

Mâna erà umflată și degetele încovoiate… păreà că vrea s’apuce.

The hand was swollen and the fingers bent... as if trying to grasp something.

Jidanul apropià de ea lampa. – Un fior: frigurile se întorceau iar. – Aplecă lumina prea aproape, încât, tremurând, atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte: o crispație violentă a degetelor se produse urmată de un vaet surd… La vederea acestui fenomen, Zibal tresărì… prin ochii lui scăpărase o inspirație excentrică.

The Jew brought the lamp close to it. – A shiver: the fever was returning again. – He leaned the light too close, so that, trembling, he touched the robber's hand with the hot glass chimney: a violent twitching of the fingers occurred, followed by a muted wail... At the sight of this phenomenon, Zibal started... an eccentric inspiration flashed through his eyes.

Incepù să râză cu un hohot care sguduì bolta gangului și intră repede în dugheană.

He began to laugh with a roar that shook the vault of the gateway and quickly went into the shop.

Mijià de ziuă.

Day was dawning.

Sura se deșteptă deodată… par’că auzise prin somn niște ragete îngrozitoare… Leiba nu erà în odaie.

Sura woke up suddenly... as if she had heard terrible roars through her sleep... Leiba was not in the room.

Toate cele din ajun îi reveniră în minte.

Everything from the previous day rushed back to her mind.

Se petreceà ceva rău.

Something terrible was happening.

Sărì jos din pat și făcù lumină.

She jumped out of bed and lit a light.

Patul lui Leiba erà nedesfăcut.

Leiba's bed was unmade.

El nu se culcase de loc.

He had not gone to bed at all.

Unde erà?

Where was he?

… Femeia își aruncă ochii pe fereastră: pe dealul din față se plimba un stol de lumini mici și vioaie, care se mișcau, săltau, acì ascunzându-se, acì ivindu-se iarăș… Ieșeau dela Inviere.

... The woman cast her eyes out the window: on the hill opposite, a flock of small, lively lights wandered, moving, leaping, now hiding, now appearing again... People were coming out of the Resurrection service.

Sura deschise o leacă fereastra; atunci auzì gemete înfundate la poartă.

Sura opened the window a crack; then she heard muffled groans at the gate.

Infiorată, coborî iute pe scăricică.

Shuddering, she quickly went down the small stairs.

Gangul erà luminat.

The gateway was lit.

Ieșind pe prag, femeia fù izbită de o grozavă priveliște.

Stepping out onto the threshold, the woman was struck by a terrible sight.

Pe un scaun de lemn, cu coatele pe genuchi și cu barba rezemată în mâini, stà Zibal.

On a wooden stool, with his elbows on his knees and his beard resting in his hands, sat Zibal.

Ca un savant care, în amestecul unor elemente, ar căutà să prinză un secret subtil al naturii ce de mult îi scapă și’l necăjește, Zibal ține ochii ațintiți asupra unui lucru spânzurat, negru și inform, sub care, pe un alt scaun, la o potrivită înălțime, arde o făclie mare.

Like a scientist who, in mixing certain elements, seeks to catch a subtle secret of nature that has long eluded and vexed him, Zibal kept his eyes fixed upon a hanging, black, shapeless thing, beneath which, on another chair at a suitable height, burned a large torch.

Zibal privește fără să clipească procesul de descompunere a mâinii ce de sigur nu l-ar fi cruțat pe dânsul. – El n’auzise urletele de-afară ale nenorocitului: erà acuma prea interesant ce vedeà, ca să mai și auză.

Zibal watches without blinking the process of decomposition of the hand that surely would not have spared him. – He had not heard the wretched man's howls from outside: what he was seeing was now too interesting for him to hear as well.

Zibal urmărise cu nesațiu toate contorsiunile, toate crispațiile stranii ale degetelor, apoi amorțeala cuprinzându-le încet pe unul câte unul – erau par’că labele unui gândac, care se sgârcesc și se întind, se agită în mișcări extravagante, tare, mai încet, încet de tot și apoi înțelenesc sub jocul unui copil crud.

Zibal had watched insatiably all the contortions, all the strange twitchings of the fingers, then the numbness slowly overcoming them one by one – they were like the legs of a beetle, curling and stretching, flailing in bizarre movements, hard, slower, very slow, and then going stiff under the play of a cruel child.

Erà sfârșit.

It was over.

Mâna coceà și se umflà încetinel fără mișcare.

The hand was roasting and slowly swelling without movement.

Sura dete un țipet.

Sura let out a scream.

– Leiba!

– Leiba!

Zibal îi făcù semn să nu’l deranjeze… Un miros gras de carne arsă se răspândià în gang; o fâșiitură se auzì și mici plesnituri.

Zibal motioned for her not to disturb him... A heavy smell of burned flesh spread through the gateway; a sizzling sound was heard and small crackles.

– Leiba!

– Leiba!

ce e?

what is it?

repetă femeia.

repeated the woman.

Se făceà ziuă bine… Sura se aruncă și trase bârna.

Daylight was coming on strong... Sura rushed forward and pulled the beam.

Poarta se deschise de perete târând trupul lui Gheorghe spânzurat de brațul drept.

The gate swung open against the wall, dragging Gheorghe's body suspended by his right arm.

Mulțimea sătenilor, toți cu făcliuțele de Paște, aprinse, năvălì înăuntru.

A crowd of villagers, all carrying their lit Easter candles, rushed inside.

– Ce e?

“What is it?”

ce e?

what is it?

Indată înțeleseră ce fusese.

They understood at once what had happened.

Zibal, care stătuse până acì nemișcat, se ridică grav în picioare.

Zibal, who had sat motionless until now, stood up solemnly.

El își făcù loc să treacă, dând cu liniște lumea la o parte.

He made his way through, calmly pushing the people aside.

– Cum a fost pricina, jidane?

– How did this happen, Jew?

întrebă unul.

asked one of them.

– Leiba Zibal, zise hangiul cu tonul înalt și cu un gest larg, merge la Ieși să spună rabinului că Leiba Zibal nu-i jidan… Leiba Zibal este goi… pentru că Leiba Zibal a aprins o făclie lui Christos!

– Leiba Zibal, said the innkeeper in a loud voice and with a broad gesture, is going to Jassy to tell the rabbi that Leiba Zibal is no Jew... Leiba Zibal is a goy... because Leiba Zibal has lit a torch for Christ!

Și omul plecă încetinel spre răsărit la deal, ca un călător cuminte, care știe că la un drum lung nu se pornește cu pasul pripit.

And the man set off slowly uphill toward the east, like a sensible traveler who knows that one does not start on a long journey with a hasty step.